Romanii din Italia nu sunt treaba Guvernului

Prin weekend nu mai pridideam de stiri pe la televizor (desi nu ma uit des, de astea n-am scapat), la radio sau pe net: Guvernul in formula restransa s-a reunit sa discute problema romanilor din Italia, apoi au mai fost pusi unii ministri sa urce si Dealul Cotrocenilor (sarcina si grea si obositoare, sunt sigur, pentru limuzinele lor) sa dea seama in fata Presedintelui de ce fac ei in aceasta problema. Ori, toata chestiunea e pur si simplu o agitatie inutila: nici nu avem ce face si nici nu trebuie, in limitele situatie actuale, ca Guvernul nostru sa faca ceva in chestiunea romanilor din Italia. Mi se pare ca a scapat multora un fapt foarte simplu: Italia este un stat suveran. Asta inseamna pe de o parte un sir de drepturi, dar si de obligatii. Una din cele mai importante e asigurarea ordinii pe propriul teritoriu. Chiar nu e treaba noastra faptul ca unii compatrioti fac infractiuni la Roma sau stau in niste mahalale improvizate, vai de mama lor, pe langa Milano. E treaba guvernului italian sa-i prinda pe infractori, sa-i cerceteze penal si sa-i defere justitiei. Ei sunt cetateni care circula in virtutea uneia din libertatile fundamentale din Uniunea Europeana. Nu avem nici un fel de obligatie si nici un fel de responsabilitate fata de ei, afara de aceea de a le asigura apararea drepturilor atunci cand acestea le sunt flagrant incalcate si apeleaza la guvernul roman pentru ajutor. In rest, sunt adulti, sunt responsabili si sunt pe teritoriul statului italian. That` s about it. De aceea toate sedintele astea nu sunt altceva decat praf in ochii fraierilor care chiar cred ca autoritatile se preocupa de ei si nu de proximele alegeri. Asa ca mai bine ar fi sa ne vedem de treaba si nici sa nu ne simtim umiliti cand un concetatean face prostii peste granita (cum n-ar trebui sa ne simtim excesiv de mandri nici cand un cetatean face bani peste hotare).

"Senzational, Irinel si Monica Columbeanu - Sex oral in restaurant"

De vreo 3-4 zile a inceput sa circule un asa-zis filmulet porno filmat pe gaura cheii ai carui protagonisti, Monica si Irinel Columbeanu ar face sex oral in separeul unui restaurant. Acest filmulet a incitat atat de mult mintile romanilor incat ziarele mai ca numai despre asta ar vorbi. Mai mult chiar, ieri la o emisiune pe B1 Tv moderata de o negresa care nu vorbeste corect romaneste (nu am retinut numele), invitatele si-au trecut timpul dandu-si cu parerea daca partida respectiva de sex era sau nu una pasionala. "Vedeta" porno Alina Plugaru a dat un interviu aparut astazi in "Cancan" in care, prin prisma vastei dumisale experiente, sustinea ca "Doamna Columbeanu e profesionista". Acest lucru se observa dupa cum o femeie misca din cap si isi priveste din cand in cand partenerul. Alte femei, care nu se pricep, raman fixe." Tot experienta sa in ale cinematografiei porno, a facut-o pe Alinuta sa adauge: "Paharul de pe masa era plasat in asa fel incat sa nu se vada fata Monicai". Si aceasta sunt doar cateva mostre ale activitatii gossipo-mondene romanesti. Opinia publica exprimata nu se lasa nici ea mai prejos, comentariile articolelor din ziare abundand in remarci jignitoare la adresa celor doi.
Pentru cei dintre d-voastra care nu au vazut filmuletul, tinem sa subliniem urmatoarele:
- intregul flimulet este extrem de neclar, ca si cum o ceata bine-venita s-ar fi pus intre gaura cheii si cei doi protagonisti;
- desi in dreptul fetei asa-zisului Irinel nu este nici un pahar, nici fata acestuia nu se vede clar, in locul lui putand fi practic orice alt barbat intre 35-65 de ani, cu o culoare de par relativ deschisa si tuns scurt, inclusiv, nu stiu daca va mai amintiti, protagonistului reclamei Vel Pitar - soferul agentiei Next Advertising care a realizat clipul respectiv;
- uitati-va putin la pozitiile celor doi, mai precis la locul in care se alfa capul asa-zisei Monica: nu credeti ca pentru sex oral, capul ei ar fi trebuit sa stea cu minim 25 de cm mai jos? oricat de scund este Irinel, eu sincer sa fiu ma indoiesc ca penisul ii creste din buric!
- Monica si Irinel sunt casatoriti de mai bine de un an de zile. De ce am jigni (daca nu dintr-o crasa ipocrizie) doi soti care fac sex intr-un spatiu privat inchiriat de domniile lor?
Sau, altfel spus, de ce sa platesc televeziunea prin cablu? sa vad emisiunile ale unor asa-zise vedete frustrate care nu au altceva mai bun de discutat decat ce fac doi soti in intimitatea lor?

Câte ceva despre ISI

De vreo doi ani de zile, de când Mircea Miclea a dat faimosul ordin prin care poti deveni conferentiar sau profesor doar dacă ai publicat articol ISI, scandalul legat de relevanta acestora agită comunitătile academice. Nu e lună în care presa să nu reia subiectul sau ca asociatia Ad-Astra (care crede că publicarea de asemenea articole e singurul mod prin care cineva e relevant stiintific) sa nu-i trâmbiteze valoarea. Nu vreau să mă integrez vreuneia dintre tabere. Sunt mai degrabă de acord cu cei care zic că articolele ISI sunt modalitatea prin care cineva este cu adevarat vizibil pe plan international. E bine să scrii asemenea articole, dovedeste documentare, abilităti de cercetare, capacitate de a face fată în orice mediu străin. Dar mă depărtez cu totul de cei care spun că publicarea de articole ISI, chiar foarte relevante (a se citi foarte citate tot în publicatii ISI) ar fi testul valorii unui cercetător. Valoarea e demonstrată de capacitatea de a schimba ceva, orice, în mai bine, de a-l face mai simplu, mai frumos, mai accesibil, mai usor de înteles sau mai performant.
Revolta mea vine dintr-un lucru simplu: se sustine adeseori, potrivit clasamentelor bazate pe articole ISI, că scolile românesti de fizică, matematică, chimie, biologie si medicină sunt valoroase, apropiate de cele occidentale, în vreme ce facultătile de stiinte sociale si cele umaniste sunt slabe sau, în cel mai fericit caz, parohiale. Problema mea e simpla: de ce privind cv-ul unui profesor mare de la scolile de stiinte exacte, cu zeci sau sute de articole exacte, nu sunt totusi deloc mai convins de faptul că respectivul e mai valoros decât, să spunem, Neagu Djuvara sau Mihai Sora, care n-au acele liste de publicatii? Si cred că răspunsul e simplu: primul a redactat inteligent niste articole stiintifice inteligente pe baza unor experimente rezonabile si credibile. N-a inovat însă nici măcar întrerupătorul electric, bujiile de la Dacia sau continutul de zaharuri din Brifcor. Descoperirile lor, fie ele vreun polimer sau emulgator destept, vreo teoremă strălucită cu aplicări în vreo lume posibilă interesantă (si astea, în cele mai bune cazuri) nu mă încălzesc aproape cu nimic. N.D. e pe punctul de a schimba (chiar neaducând prea mult ca cercetare originală) modul în care ne întelegem formarea ca etnie. M.S. ne-a dat fie si numai Biblioteca pentru toti, schimband pentru totdeauna modul de a citi si de a te instrui, democratizand cu adevarat accesul la literatura de valoare. Stiu, scolile de stiinte sociale si de umanioare sunt slabe. Dar tonele de articole ISI de la stiintele naturale sunt departe de a schimba viata în măsura în care o clamează cei ce sustin relevanta absolută a acestui criteriu pentru promovarea profesională.