Viata e prea scurta sa ne grabim

Ma intreb cum de Dumnezeu, probabil ametit deja de graba noastra, nu s-a gandit sa ne dea un ”pause”. Sau macar un ”slow down”. Macar de ne-am grabi numai dupa autobuze sau spre slujbe, macar daca coltul de cer ce se mai vede printre monstrii de sticla si metal (semn al bunastarii si dezvoltarii tarii, nu-i asa?) sau tipetele copiilor in drum spre scoala ar fi singurele lucruri pe care nu avem timp sa le luam in seama.

Copii fiind, ne grabim sa devenim adulti intre calculator si televizor. Adolescenti, ne grabim sa ne incepem viata sexuala si sa ”prospectam” cel putin piata bauturilor alcoolice. In primii ani de tinerete ne grabim sa ne viciem cat mai mult, in cat mai scurt timp, ne grabim, din nou, ”sa ne facem un CV”: sa colectionam cat mai multe colaborari, joburi part-time, sa intram in cat mai multe asociatii – ca asa am auzit ca da bine. Ne grabim sa luam examene, sa citim cat mai multe carti, sa mergem in cat mai multe cluburi, sa ne terminam studiile, sa prindem joburi bune. Ne grabim sa avansam si sa ne construim sistemul de prieteni-cunoștințe-relații, ne grabim sa castigam mult si sa facem credite. Ne grabim ”sa ne facem un rost in viata” si o sa lucram la asta toti multii ani care vor urma. Ne vom grabi in continuare, pentru o masina si mai scumpa, pentru un aparatament si mai mare, intr-o zona si mai buna. Si, desi la capatul grabei noastre, vom avea deja tot ce ne necesar si inca o groaza de lucruri inutile, dupa maturitate ne vom grabi din nou: ne vom grabi sa ne grabim copii sau nepoții ”sa-si faca un rost in viata”. Si ne consideram realizati. Si castigati. Cat despre ”sacrificiile” noastre, suntem bineinteles toti foarte mandri de ele, fara a constientiza nici macar o clipa care sunt de fapt acestea.

In graba noastra, am uitat pur si simplu lucrurile in care am crezut vreodata. De obicei, am uitat chiar sa credem in ceva. Si cel mai important, am uitat ca viata-i prea scurta sa ne grabim. Am uitat ca viata e prea scurta sa facem lucruri care nu ne plac si sa ne intalnim cu oameni care nu ne plac. Si am uitat ca viata e prea scurta sa ne prefacem. Desi nu uitam ca viata e prea scurta sa stam degeaba, nu reusim sa ne aminitim ca, de asemenea, viata mult prea scurta pentru a munci intr-una. E prea scurta pentru a nu te ocupa de nimic dar e si mai scurta pentru a te implica in prea multe proiecte. E prea scurta sa-ti petreci weekend-urile muncind sau sa stai deseori peste program. Dar nu e niciodata prea scurta pentru o plimbare in parc sau o dimineata lenesa cu croissante frantuzesti. Cu siguranta insa, e prea scurta pentru a schimba lumea. E prea scurta sa fim egoisti dar e si prea scurta sa ne-o dedicam cauzelor altora. E prea scurta pentru a-ti petrece nopti in sir citind furibund, dar nu e prea scurta si pentru a trece din cand in cand printr-o librarie. E prea scurta sa nu avem prieteni dar cu siguranta e mult prea scurta sa acceptam bullshit-urile lor. Ale asa-zisilor prieteni. E prea scurta sa stim toate barurile si cluburile, dar e prea scurta si pentru a nu iesi din cand in cand la o cafea sau un vinut cu cativa oameni dragi. E prea scurta pentru sex de dragul sexului dar nu-i niciodata prea scurta sa iubesti. Si, da, e mult prea scurta pentru a putea pleca de aici fara amintiri. Fara cat mai multe amintiri frumoase.